Roxana Valea a scris o carte. Ai putea sa spui la prima vedere ca este o alta carte de calatorii sau o alta viziune asupra Africii. Citind-o, descoperi o viata in ea, descoperi oameni, peisaje, sentimente si mai ales impulsuri. O termini si iti vine sa-ti iei lumea in cap. Sa-ti iei jumatatea de mana sau biletul de avion si sa pleci. Sa vezi si tu si sa descoperi. Si sa vii si sa fii schimbat.
Roxana iti descrie cu multa caldura toata frumusetea acelor locuri si iti spune doar ca “viata este a celor care viseaza”. Avem onoarea sa va prezentam prima parte dintr-un interviu despre viata cu autoarea cartii “Prin praf si vise”.
“Lumea este a celor care viseaza”
Roxana Valea, este lumea a celor care viseaza ?
Da, sunt convinsa de acest lucru, a fost si motorul care m-a impins sa scriu cartea asta care exprima tocmai acest mesaj. Sunt foarte multi care isi pierd cheful de viata, de a vrea ceva de la viata, se ineaca in rutina asta de zi cu zi, rutina de seviciu, de familie, de metrou si pierzi. Pierzi de fapt lumea asa cum poate sa fie.
Pentru cei care nu ti-au citit cartea, spune-ne cum ti-a venit ideea sa traversezi Africa.
Am vrut sa o fac tot timpul. Aveam 6 ani si daca ma intreba cineva ce vreau sa ma fca cand o sa fiu mare, eu raspundeam: “Vreau sa ma duc in Africa!”. Am vrut sa ma fac cascador, sportiv de performanta, parasutist, dar peste toata harmalaia asta, aparea mereu Africa, a ramas mereu latenta dorinta asta, de a ma duce in Africa. Si a venit pe nepusa masa, pe un teren preexistent. E o chestie care mi-a venit, nu ceva ce am construit, a venit si eu am prins-o.
Poti sa ne faci traseul in cateva cuvinte ?
Am coborat pe coasta de Vest a Africii care este una mai putin umblata decat cea de Est. Am mers pe autostrada care este Cape Town - Nairobi. Pe aici umbla cam toti turistii individuali, toate grupurile fac traseul asta. Partea asta de Vest este cam Africa neagra, mai putin umblata. Aici se afla Congo si Camerun, tari care nu prea sunt deschise turismului. Am vrut sa traversam Africa de la Sud la Nord. Existau patru rute de traversare a Saharei pe pamant, dintre care una era inchisa si doua erau in Algeria si Maroc. In momentul acela Algeria era periculoasa si traseele erau inchise, asta intamplandu-se in 2002. Mai exista un potential treseu prin Libia dar aceasta tara de-abia acum se deschide. Am ales sa mergem prin Maroc. La un moment dat am vrut chiar sa trecem prin Sudan, coasta de Est si sa continuam pe autostrada Cape Town-Nairobi.
Ajungand in Camerun, am avut de luat o hotarare: o luam spre coasta de Est, poteca mai umblata sau pe cea de Vest, mai putin umblata? Intamplarea a facut sa ne intalnim cu oameni care au venit in sus din Angola si Congo si ne-au spus ca tocmai de deschidea drumul. Eu personal am coborat pe coasta de Vest pana in Namibia. Peter a ajuns pana in Africa de Sud si pe urma s-a intors pana pe coasta de Est, a facut o frumoasa bucla.
Cat timp a durat calatoria ?
In jur de 7 luni si jumatate. Am plecat de acasa pe 15 noiembrie si am ajus inapoi la sfarsitul lui iunie.
Cam ce buget ii trebuie cuiva care se gandeste la cateva luni in Africa?
Eu am cheltuit in jur de 10.000 USD in toata aceasta perioada. Daca ar fi sa refac aceasta calatorie, as face-o cu un buget la jumatate. Mi-am luat o provizie impresionanta de medicamente din Elvetia si am dat o groaza de bani. Nici nu le-am folosit si oricum gaseai peste tot in Africa.
A doua cheltuiala mare au fos vaccinele. Mi-am cumparat apoi tot felul de lanterne, rucsaci de care practic nu am avut nevoie. Acum as pleca efectiv cu un daypack, nu cu o chestie enorma pe care nu o poti cara dupa tine.
Bugetul depinde si de destinatie. Cea mai scumpa tara a fost Angola. Era o tara care tocmai iesise din razboi civil, care nu avea notiunea banului si in care totul se platea in dolari americani. Tarile subsahariene (Mauritania, Mali, Niger) sunt foarte ieftine. Noi traiam in general cu 300 USD/luna in care intrau: transport, mancare, muzee si ocazional hotel.
Cum a fost structurat bugetul celor 10.000 USD ?
Bilete de avion = 1100 USD
Vizele = aprox. 500 USD
Chiria Land Rover = 2400 USD
Total cheltuieli in Africa = 2800 USD
Cheltuieli in Spania = 1000 USD
Alte cumparaturi = 1000 USD
Sanatate (medicamente, vaccinuri, etc) = 1000 USD
"Este o lume dura dar la un moment dat te obisnuiesti si cu asta"
Care ar fi un itinerariu mic pentru un incepator in Africa?
Pentru un incepator este mult mai usor sa se duca in Africa de Est, asta insemnand Kenya si Tanzania. Sunt destinatii insa scumpe pentru ca aici accentul se pune pe animale si parcuri si parcurile sunt scumpe. Si Namibia sa incerce, este o destinatie superba.
As evita Africa Centrala, Congo sau Angola ca si incepator.
In Africa subsahariana poti sa te duci daca ai un pic de experienta in a calatori de unul singur. Este o lume dura dar la un moment dat te obisnuiesti si cu asta, devii imun si nu mai reactionezi.
Daca vrei sa vezi oamenii, cum traiesc ei, recomand Africa subsahariana, acolo poti vedea cultura si triburile. O tara super usor de calatorit si foarte prietenoasa d.p.d.v. al turismului si a lipsei de cersetorie este Gana.
Ma pot duce singur in Gana ?
Bineinteles, te poti duce oriunde pe cont propriu. Inainte sa plec nu stiam cat de multi sunt cei care calatoresc singuri. Am intalnit o japoneza care plecase de acasa de un an si jumatate cu un copil de 5 ani dupa ea. Traversase toata Asia pe jos, ajunsese in Yemen, de unde luase o barca si trecuse in Egipt. De acolo trecuse toata Africa, prin Sudan si noi am intalnit-o undeva in partea de Vest, prin Niger.
O frantuzoaica pe care am intalnit-o in Mauritania (o tara extrem de neprielnica femeilor) isi luase un ghid cu 3 camile si plecase pentru 7 zile in Desert.
"Este mult mai usor decat credem."
Ce conteaza cel mai mult intr-o calatorie din asta ?
Ca in orice calatorie, conteaza primul pas. Pasul al doilea vine dupa primul, al treilea dupa al doilea si tot asa. Ce recomandare as putea sa fac cuiva? Sa-si ia un bilet de avion si sa se duca acolo. Sa intre intr-o carciuma, sa vorbeasca cu localnicii, sa-si ia un ghid, sa traisca viata. Este mult mai usor decat credem.
Cu ce limba ne descurcam acolo ?
Cu engleza mai putin. In general cu franceza nu dai gres nicaieri. Engleza se vorbeste doar in Gana si poate si nordul Camerunului.
Ce deosebete aceste tari ?
Diferenta pe care am observat-o eu este intre fostele colonii franceze si cele engleze. Este o diferenta mare si problema tine de modul in care au fost gestionate aceste colonii. Englezii si-au gestionat coloniile in ideea de a le da drumul la un moment dat , au incercat sa le introduca un sistem de reguli. Francezii le-au gestionat ca anexe ale marelui imperiu.. Aici lumea cerseste, este agresiva, pe cand in cele engleze nu se intampla asta.
Unde ti-a placut mai mult ?
Mie personal mi-a placut Africa subsaharaiana, mi-a placut desertul, Mali si Niger care sunt tari spectaculoase, culturile de acolo de care te lovesti sunt extrem de puternice. Cel mai mult m-am indragostit de Namibia, este tara mea favorita. Ca si frumusete, peisaje, lucruri care
m-au atins.
"Timpul este ce alegi sa faci cu el practic"
Oamenii spun ca le-ar placea sa porneasca intr-o asemenea aventura dar invoca doua motive: timpul si banii. Ce le-ai raspunde?
Daca ne gandim bine, timpul si banii ne opresc sa facem multe lucruri. Sunt ca doua pernute pe care ne place sa cadem de foarte multe ori. Timpul este “what you make of it” cum spune o veche reclama la Swatch. Timpul este ce alegi sa faci cu el practic. Iar in legatura cu banii, daca te gandesti cat te costa sa traiesti o luna in Bucuresti, afli ca de fapt, te costa mult mai putin sa traiesti o luna in Africa. Banii oricum se duc. Depinde numai pe ce se duc.
Au fost oameni care ti-au spus ca esti nebuna sa pleci cu doi necunoscuti in Africa ?
A... foarte multi. La un moment dar, la o petrecere de adio cu prietenii din Milano, toata lumea incerca sa ma convinga sa renunt. Unii reactioneaza exagerat la initiative din astea, poate pentru ca nu le auzim toata ziua, pentru ca ne-am obisnuit sa punem raul inainte, pentru ca lumea este foarte panicata. Oare de ce trebuie sa ne gandim mereu la ce e rau? Ideea nu este sa ne ducem cu capul inainte dar hai nici sa nu ne asteptam mereu sa fie numai rau. De fapt, viata este mult mai usoara decat ne-o inchipuim noi. La inceput si mie mi se parea ceva imposibil, ma intrebam in ce ma bag. Uitandu-ma inapoi, mi se pare ceva foarte posibil si firesc.
Pentru a doua parte a interviului click aici.
(Interviu luat de Vulpitza, membru Plimbarici.ro
Toate drepturile rezervate www.plimbarici.ro)
Photos by Peter Strong
