Pe Mihai Barbu il stiti mai ales sub numele de Mongolia.ro. Asa am auzit si eu prima data, un prieten din Franta mi-a dat linkul ca sa vad ce experienta a trait acest plimbarici care a parcurs aproape 21.000 km cu Doyle (motocicleta lui) pana in Mongolia.
L-am vazut acum vreo doua luni la o emisiune de mare succes, "Garantat 100%" cu Catalin Stefanescu. A doua zi am citit intreaga experienta a celor 21.000 km parcursi de catre Mihai.
Am participat la un concurs de povesti unde l-am si ascultat. Deja ii luasem interviul dar nu stiam marea calitate a acestui om, modestia. Toata lumea il cauta, ii pune intrebari, este fascinata de povestea lui dar el a reusit sa-si pastreze o normalitate extraordinara. Ma inclin in fata oamenilor care mai stiu ce este aceea modestie si care fac lucuri pe care nu avem toti curajul sa le facem. Ma bucur ca a fost de acord sa ne spuna cateva cuvinte, ii multumim pentru asta si ii uram cat mai multe intamplari fericite de acest gen!
1. Cine este Mihai Barbu, un pasionat de motociclete sau un calator?
Nu stiu daca e vreuna dintre cele doua. Ii plac motocicletele, considera cu tarie ca sunt cel mai frumos lucru care i s-a intamplat pana acum, de cand traieste, dar cred “pasionat” e cuvantul care descrie cel mai bine relatia lui cu ele. Iar despre calatorii... ii place sa calatoresca, sa vada locuri si oameni noi, dar nu e un calator.
2. Pentru cei care nu-ti cunosc povestea de pe site-ul tau (www.mongolia.ro), spune-ne cum ai ales aceasta destinatie.
A fost fulgerator. Am auzit cuvantul “Mongolia” intr-o discutie telefonica cu un alt Mihai, un prieten bun, care-mi spunea atunci ca si-a dus motocicleta la un service undeva in Belgia, iar mecanicul de acolo i-a povestit cum a colindat el lumea calare si a ajuns pana si pe meleaguri mongole.
3. Poti sa ne spui cum ai facut rost de bani si care a fost ideea “kilometricilor”? Cum a functionat sistemul?
O parte din bani au fost imprumut bancar, facut de mama mea. Find proaspat disponibilizat nici macar asta nu mai puteam sa fac. Restul sunt rezultatul unei idei a fratelui meu. Aceea de “a vinde kilometri”. Mi-am impartit drumul, care la prima numaratoare avea 21.000km in 42 de parcele de cate 500km si le-am scos la vanzare contre sumei de 50eur/bucata pe un forum de motociclism. Cumparatorul primea la schimb povestea kilometrilor pe care-i cumpara, adresata personal, sub forma unei scrisori, o piatra de pe bucata respectiva de drum si un abtibild rotund lipit pe parbrizul lui Doyle (motocicletul meu), care avea sa ma insoteasca pe toata durata calatoriei.
4. Cat a durat calatoria si care a fost costul total?
Patru luni fara zece zile. Banii cheltuiti pe drum au fost in jur de 5.200$, pe vize inca vreo o mie, iar pregatirea motocicletei a fost si ea cateva mii, nu mai stiu cate.
5. Cine au fost cumparatorii? Au fost multumiti de “produsul primit la schimb”?
O parte din cumparatori au fost prieteni, pe care m-am straduit din greu sa-i refuz. Eram curios cine sunt oamenii de rand care ar face asta si daca ar face-o. Au foacut-o. Aproape jumatate din “kilometrici” sunt oameni pe care inainte de tranzactie nu i-am intalnit niciodata. Daca sunt multumiti, asta nu stiu. Eu sper ca da.
6. Poti sa ne faci traseul in cateva cuvinte? Ce tari ai inclus?
Ucraina, Rusia, Mongolia, inapoi in Rusia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan,Uzbekistan, Turkmenistan, peste Marea Caspica in Azerbaijan, Georgia, Armenia, inapoi in Georgia, Turcia, Bulgaria, Romania.
7. Ce diferente majore ai observat intre tarile vizitate?
N-am stat sa numar diferentele. Sunt multe. Ca si intre doua strazi din Bucuresti sunt diferente. Stiu doar asemanarea, care e limba rusa. Pe care daca as fi stiut-o, ar fi fost o cu totul alta poveste, desi n-as baga mana-n foc ca ar fi fost la fel de interesanta.
8. Ce conteaza cel mai mult intr-o calatorie cu motocicleta?
E o vorba: sa tii motocicleta cu partea cauciucata in jos.
9. Suntem curiosi sa aflam despre oamenii pe care i-ai intalnit. Ce impresie ti-au lasat?
Peste tot am fost primit de la bine in sus. Nu stiu daca are legatura cu motocicleta, sau habar n-am, cert e ca la capitolul ospitalitate tot spatiul asta pe care l-am colindat are cinci stele. Tajikistanul in special are sase. Ospitalitatea acolo e atat de impinsa spre sus incat la un moment dat te trezesi ca devine deranjanta.
10. Cum te-ai inteles cu localnicii si in ce limba?
Asta spuneam, ca daca as fi stiut macar o boaba de rusa ar fi fost mai usor. Inafara de a spune ca “nu inteleg” nu stiam si nu stiu nimic in limba asta. Prin urmare m-am inteles cum am putut si eu, acolo unde am gasit oameni dispusi sa ma asculte cum fac precum o gaina sau un porc sau sa-nmi interpreteze desenele si gesturile. Engleza nu ajuta la nimic.
11. Cea mai remarcabila experienta culinara a fost...
Capul de capra sau oaie, ca nu stiu ce era, din Mongolia. N-as spune ca a fost cea mai remarcabila, dar cu siguranta cea mai intensa din viata mea. Si acum cand vad fotografia cu castronul ala plin de oase, intestine si grasime ma ingalbenesc.
12. Ai intalnit multi calatori ca si tine in aceasta perioada?
Destui cat sa-mi dau seama ca nu e nimic extraordinar in ce am facut eu. De la autostopisti, la bciclisti si motociclisti, oameni care stiu ca lumea e facuta sa fie vazuta.
13. Oamenii invoca doua motive pentru care nu-si implinesc visele: timpul si banii. Ce le-ai raspunde?
Ca eu n-am avut niciuna nici alta.
14. Cum te-ai organizat cu banii? Ai avut cash sau carti de credit?
Am avut doua carti de credit, un Visa si un MasterCard, si inca un cont, unde aveam grosul banilor. In buzunar aveam doar de cheltuiala, banuti pe care-i scoteam de pe carduri. Din al treilea cont, cel fara card atasat, transferam sume mici pe carduri cu ajutorul MobileBanking.
15. Ai pastrat legatura cu oamenii pe care i-ai intalnit?
Da, atat cat am putut. Unii din ei deja m-au vizitat, iar altii urmeaza.
16. Ce nu trebuie sa lipseasca din bagajul nostru daca vrem sa-ti urmam exemplul?
Curajul. Cam atat.
17. Exista o regula de aur pe care trebuie sa o respectam?
O fi existand, dar mie nu-mi vine acum in cap.
18. Care este diferenta dintre un calator si un turist in opinia ta?
E una foarte fina. Socot ca un turist e cel care pleaca sa vada doar ceea ce ii este aratat. Si care se intoarce acasa cu cardurile foto pline de ce-a inteles el din treaba asta. Cantitativ vorbind. Calatorul e cel care cauta.
19. Ai “luat” cu tine 43 de prieteni. Te-ai simtit vreodata singur?
Of, de multe ori. Cu siguranta greseam, dar devine greu sa mai gandesti limpede dupa atata vreme singur pe drum. Nu esti niciodata singur. Cel putin asa cred acum.
20. Cum te-ai simtit in Rusia?
специальный
21. Ti s-a intamplat sa te ratacesti?
De vreo cinci sau sase ori. De patru ori in Mongolia, din care doua au fost datile cand s-a intamplat din cauza GPS-ului Marcel. Imi spunea ca sunt pe drumul cel bun si ma trezeam ca drumul disparea, ca ma aflu la mama naibii in pustiu si ca nu mai stiu incotro sa apuc.
22. Vremea ti-a facut probleme?
Mi-a fost de la foarte frig la foarte cald, dar nu pot spune ca mi-a facut probleme vremea. Cel putin la capitolul asta am plecat pregatit.
23. Te-au incurajat prietenii la inceput?
Normal, ca de-aia se chema prieteni.
24. Cum ti s-au parut copiii in Mongolia?
Niste minuni. Ma trezeam zece ori cu un zambet care-mi impietrea pe fata, urmarindu-I cum se pot juca cu abolut orice, dar ABSOLUT orice. Cum totul pentru ei e o joaca. Frumoasa si pura.
25. Ai trait ceva haios? Dar ceva periculos?
E prea generala intrebarea ca sa pot raspunde punctual. Pe site-ul calatoriei, mongolia.ro sunt o gramada de intamplari care se incadreaza in toate categoriile posibile.
26. Mihai, poate oricine sa faca ce ai facut tu?
Da.
27. Eu te-am descoperit pe diverse forumuri si mai ales la Catalin Stefanescu, la “Garantat 100%” si am vazut ca oamenii sunt entuziasmati de povestea ta. Simti ca i-ai inspirat, primesti reactii de acest fel?
Da, simt asta. Si e cel mai mare castig pe care as putea sa-l am dupa ce am facut.
28. Ai face ceva diferit daca ai lua-o de la capat?
Probabil as lua-o pe iubita mea cu mine. Desi au fost dati pe drumul asta cand ma gandeam ca la cat de rau imi e si la cat de greu e drumul, n-as mai vrea sa mai am inca un om dupa mine cu al carui suflet sa ma joc.
29. Exista un loc care ti-a ramas in suflet?
Tot drumul, in egala masura, cu un mic plus pentru Mongolia si Tajikistan.
30. Pe cand sa asteptam o carte a intregii aventuri?
Cat mai curand, sper eu. Cu asta imi ocup timpul si nervii acum. De fapt mai mult Ion, fratele meu. El e omul cu creierul si ideile. In el am toata increderea din lume, increderea ca daca a pus mana pe ceva n-are cum sa iasa prost. Eu sunt mai mult executant.
31. Urmeaza o alta poveste?
O traiesc deja.
32. Ti-e dor de Mongolia?
Cateodata nu.
Interviu luat de Vulpitza, membru Plimbarici.ro.
Fotografiile apartin lui Mihai Barbu / www.mongolia.ro
